Patrimoniu arhitectural si cultural

Patrimoniu arhitectural si cultural

În universul sătesc acoperit de teritoriul Grupului de Acţiune Locală (G.A.L.) Valea Siretului de Sus există biserici şi mănăstiri (multe din ele monumente istorice şi de arhitectură), fiecare cu frumuseţea, istoria şi hramul său.  Astfel, în localitatea Vorona, într-o frumoasă zonă de pădure (cca 150 ha), există Complexul Mănăstiresc cu două biserici deosebit de valoroase, chilii, bibliotecă ce se oglindesc în lacul din vecinătate, iar mai departe în codru, Schitul Vorona. Mănăstirea Vorona (mănăstirea de călugăriţe), este cea mai importantă mănăstire din judeţ şi se află la 15 km sud–est de oraşul Botoşani. Începuturile mănăstirii datează din jurul anului 1600, când, câţiva călugări veniţi din Rusia au construit aici o mică biserică din lemn. În anul 1835, arhimandritul Rafail a construit pe locul acesteia o biserică din zid cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Aici mai există o bibliotecă cu fond de carte religios, datând din secolul XVII-XIX şi spaţii de cazare pentru pelerini. La 3 Km sud-est de mănăstirea Vorona, în mijlocul unei păduri de stejari, fagi, ulmi şi frasini, se află schitul de călugări Sihăstria Voronei. Biserica schitului a fost construită între anii 1830 – 1868 sub îndrumarea stareţului Rafail. Biserica de aici cu hramul  „Buna Vestire” are o frumoasă pictură originală, iar catapeteasma reprezintă o valoroasă operă de artă.

Din datele ce se mai găsesc risipite doar prin arhive, se poate constata ca puţine schituri şi mănăstiri au avut o existenţă îndelungată. O singură unitate din cele 7 mai cunoscute nu şi-a închis porţile: Mănăstirea Vorona, cu excepţia anilor 1960 – 1968. Dintre cele care au avut o existenţă efemeră, amintim: Corni şi Oneaga. Cauzele care au dus la dispariţia lor au fost: secularizarea averilor mănăstireşti; decesul fondatorului care a dus la sistarea ajutorului material; incendiile; micşorarea personalului călugaresc. Trebuie aminitit că domnitorul Al. I. Cuza, printr-o circulară domnească din 16 august 1862, a desfiinţat 31 de schituri şi mănăstiri din Moldova, acţiune ce anticipa secularizarea deplină a averilor mănăstireşti.

In acest context este necesar să reliefam că, spre sfârşitul veacului trecut au rămas în judeţul Botoşani doar patru mănăstiri şi schituri: Vorona, Agafton, Coşula şi Cozancea. Primele trei erau întreţinute de stat iar ultima, din veniturile proprii dobândite de pe cele 45 ha de teren agricol şi păduri lăsate de Constantin Gavrilaş.

Cele mai importante mănăstiri aflate pe teritoriul GAL Valea Siretului de Sus sunt:

• Mănăstirea Zosin – Băluşeni;
• Mănăstirea Coşula – Coşula;
• Mănăstirea Schit-Oneaga „Acoperământul Maicii Domnului”;
• Mănăstirea Agafton;
• Mănăstirea Vorona – Vorona;
• Mănăstirea „Buna Vestire” – Sihăstria Vorona.